Am văzut recent la Lebovitz o rețetă de înghețată cu frunze de smochin, da’ pentru că n-am mașină de înghețată am hotărât că ar fi bună și-o panna cotta. Citeam rețeta lui și mi-a surâs ideea de a încălzi frunzele de smochin în tigaie, ar trebui să scoată toată aroma din ele. Cel puțin în teorie.
Cred că tot despre panna cotta citeam și în urmă cu câteva luni, când mi-a sărit în ochi următoarea alăturare de cuvinte: whipped honey sau creamed honey (miere bătută). Tot am mixer dintr-ăla bun, de ce să nu încerc? Bine, așa am zis și când am hotărât să pun zahăr brun în panna cotta. Ce-ar putea să se întâmple?
Așadar, pentru că toată lumea postează rețete cu cantități pentru un număr par de porții, vă las aici cantitățile necesare pentru a produce 3 porții:

• 300ml smântână grasă de gătit
• 200ml lapte
• 4 frunze de smochin
• 60gr zahăr brun
• un praf de sare
• 6 frunze de gelatină (sau un pliculeț)
• 4-5 smochine proaspete pentru decor
• 40-50gr fistic prăjit și sărat
• 2 linguri de miere

Am spălat bine frunzele de smochin, le-am uscat bine cu prosoape de hârtie și le-am încălzit într-o tigaie, pe rând, cum au încăput. Nu mi-e foarte clar cât le-a încălzit Lebovitz, ale mele au ieșit cam chipsuri. Chipsuri ce miroseau a smochină coaptă, miere și vanilie.

Le-am mutat într-o crăticioară, am adăugat smântână, laptele, zahărul și praful de sare și am încălzit tot până când zahărul s-a topit complet. Am lăsat apoi craticioara acoperită, la temperatura camerei, preț de o oră.
Foile de gelatină le-am pus în apă rece, unde le-am lăsat până s-a încălzit din nou compoziția de panna cotta, de data asta după ce am strecurat-o de frunzele de smochin. Când compoziția a fost caldă spre fierbinte am luat-o de pe foc, am stors bine foile de gelatină și le-am incorporat cu un tel până s-au topit în totalite în viitoarea panna cotta de culoarea oului. Am împărțit compoziția în trei cupe și le-am lăsat în frigider 3-4 ore.

După ce aproape au trecut cele 3-4 ore, m-am apucat de mierea bătută, care este nici mai mult, nici mai puțin decât ce va închipuiți: miere bătută. Are același gust, o textură mai aerată și pufoasă și arată că în poză. Asta după vreo 2 minute la mixer.

Am răsturnat panna cottele pe farfurii (le puteți mânca și direct din cupe/boluri), am pus lângă ele câte o lingură din mierea bătută, smochine proaspete tăiate, am avut și niște ulei verde pe care l-am făcut tot cu frunze de smochine și fisticul prăjit și sărat. A fost unul dintre cele mai bune deserturi pe care l-am făcut, sper să-l încercați.